joi, 20 octombrie 2011

*Bizoni, mistreti, javre ordinare

Nu inteleg de ce li se spune tipilor cu suvuri bizoni cum nu inteleg de ce li se spunea "mistreti" tipilor de la inceputul anilor ’70, ce mergeau cu casetofoanele stereo – mari cat o valiza de recrut (ce termeni folosesc si eu!…; parca mai stie cineva azi ce e ala recrut si cum arata o valiza de recrut!...si purtate ca atare: pe umar) “date la maxim” pe muzica cu Dolanescu, Maria Ciobanu si Irina Loghin. 

Marturisesc faptul ca intre dobitoacele de ograda doar cainele si calul mi-au castigat respectul - si porcul facut jumari - dar pentru necuvantatoarele din salbaticie am avut dintotdeauna mai mult decat respect si cred ca “admiratie” este un cuvant palid si nepotrivit pana ce inspiratia ma va blagoslovi cu gasirea unuia mai potrivit. 

 Am cunoscut la un momentdat un tip de treaba la a carui degradare m-a obligat sa asist - vreo cinci ani de zile - faptul ca era un tip de treaba si aveam intre noi si un contract de munca. Isi alesese pe sigla firmei – sa-l reprezinte – conturul unui zimbru. Mare dezamagire!... In cinci ani guvernele A Nastase si Tariceanu aproape ca-l  imblanzisera dar guvernele Boc atat l-au domesticit incat astazi e doar un bou breaz barlobreaz din cireada Barlobrezenilor numita codificat PUNR. 

Femeia te ridica, 
 Femeia te coboara,
 Femeia iti da aripi
 Si - tot ea - te omoara.

Femeia, femeia, 
 Cu ea da nu te pui
 Caci, fratilor(!), femeia
 E data dracului.

O sa ma intrebati ce mi-a venit cu versurile (?) de mai sus, versuri ce erau insotite si de o melodie. Ei, bine, tipul (care – spuneam – l-am cunoscut la un momentdat) fusese improprietarit de o Gabita PSD-ista  si protejat juridic – mai apoi – de o (aceeasi, dar…) Nutica PNL-ista, si ruinat in final de (una si aceeasi) ministresa-tiitoare PD-L-ist-Basista, “obectul” acestei odisei fiind una din fabricile de produse speciale ale Gospodariei de Partid ale lui Ceausescu (transformata dupa ’90 in Fondul Protocolului de Stat – respectiv - SRP Triumf). 

Nimic mai trist decat sa vezi animale salbatice, libere, gata sa moara pentru libertatea lor, ajungand - infometate de la o zi la alta si astfel domesticite – sa manance din mana unor "branconeri".  

 Si… totusi… Cred ca exista tristete si mai mare: 

 …Sa vezi javre de caini, porci si chiar boi, salbaticindu-se. Niciunele nu vor mai deveni lupi, mistreti sau zimbri.

miercuri, 19 octombrie 2011

*Valoarea unui om

Nu stiu cat e de cunoscuta dar formula matematica marturisesc ca nu e descoperirea mea dar mi-o insusesc (adica o consider adevarata) fara a incerca sa o demonstrez. Daca n-as fi convins ca este o determinare experimental-statistica, as zice ca bunul simt ar trebui sa o considere axioma. 

 Formula afirma ca valoarea individului socio-uman este raportul ce are la numitor valoarea data de aprecierea de sine, iar la numarator suma aprecierilor celor ce il inconjoara. 

Se observa ca acest raport poate lua orice valoare rationala plecand din proximitatea lui 0, cand parerea individului despre sine-insusi tinde catre infinit sau cand toti cei ce il inconjura il considera o nulitate si ajungand undeva, catre infinit, cand contrar unei notorietati, a unor aprecieri unanime, mai ai si acea modestie neipocrita, venita din constienta micimii individului in fata Universului si – deci – a Cunoasterii. 

 De ce am tinut sa va plictisesc cu chestia asta?
 
Dupa cum – cei ce vizitati acest blog, indiferend ca o faceti de placere sau din obligatie, monitorizandu-ma  – ati sesizat ca eticheta postarilor mele este “jos basescu”, am simtit nevoia sa explic matematic – altfel decat Cantemir in “Cresterea si descresterea Imperiului  Otoman” – cat de mic a ajuns sa fie basedintele, cel ce ii spunea din pozitia de invingator in alegerile prezidentiale din 2004, contracandidatului sau: “Adriane, nici nu stii cat de mic incepi sa fii”. 

 Sunt convins ca acum nici la numitor nu se mai afla cine stie ce valoare dar marea nulitate a valorii individului Traian Basescu este data de imensitatea termenilor cu valoare zero din suma aprecierilor ce definesc valoric numaratorul. 

Aceasta formula, privita in splendoarea sa grafica, mai arata si ca nu vremurile se afla sub individ ci individul sub vremuri. 

 


 

marți, 18 octombrie 2011

*Excrocii de la Rosia Montana

…De fapt, la Rosia Montana nu exista nici un excroc. …Poate doar in trecere, cu gandul sa-i excrocheze pe cei de acolo. Am pus titlul asta doar asa, ca sa va intrig. Adevaratii excroci sunt aici, la Bucuresti, pe la palatul Victoria si pe la Cotoroceni si pe unde si-or avea barlogul cei de la Gold Corporation. 

 Abia am terminat de vizionat acea asaziza reclama TV in care unei mame cu doi copii minunati nu-I vine sa creada ca la 42 de ani nu mai are un loc de munca si trebuie sa-si intretina copii din pensia mamei sale, din crosetat ciorapi, cusut lenjerii de pat si copt prajiturele. Am vazut zilele trecute, pe aceeasi tema – Proiectul Rosia Montana – aceeasi excrocherie sentimentala, cu un batran. 

Nu stiu, s-ar putea ca “actorii” din clipurile respective sa fie foarte buni sau sa fie chiar oameni sinceri din Rosia Montana. Foarte convingatori si cred ca si efectul clipurilor e foarte aproape de efectul scontat de cei ce le-au facut dar mai ales de cei ce le-au comandat. 

Totusi!... Dece imi apare tot timpul in minte – la sfarsitul fiecaruia din clipurile publicitare in discutie – ranjetul regretatului Gheorghe Dinica - din finalul filmului “Filantropica” - parafrazandu-si rolul: “V-am pacalit idiotilor! V-am luat aurul!”? 

Ceea ce face Gasca lui Basescu in cardasie cu Gold Corporation este escrocherie sentimentala. In final romanii din Rosia Montana si cei ce ar ajunge pe acolo - cautand un salariu - se vor alege si munciti si cu aurul luat. Cu alte cuvinte – daca mi-e permis pe romaneste – si fututi si cu banii luati. 

Am sustinut tot timpul ca tara asta ar fi avut tocmai acum, in criza, nevoie sa-si valorifice bogatiile dar... NU cu hotii astia la guvernare. 

Eu sunt din Bucuresti si de la 1 Martie 2007 n-am mai avut un loc de munca stabil iar – de cand a venit Boc de-a dreapta Basedintelui – de doi ani am muncit mai intai o luna DA, doua NU, mai apoi o saptamana DA, trei NU si in ultimu’o zi DA, sapte NU. Am 58 de ani si locuiesc cu sotia in doua camere semidecomandate, la bloc, cu tot ce-mi dau ai lui Boc pe teava sau nu, facturat-furat, fara posibilitatea de a creste in curte un pom si un pui de gaina. Nu stau ca cei din Rosia Montana cu o buca pe un munte de aur si cu cealalta pe un munte de argint lasand sa mi se legene cele ce atarna pe vaioaga cu uraniu. 

 Fratilor, daca va e foame, nu mai stati cu mana intinsa la straini, iar daca guvernantii, vi se pare numai ca va vand, puneti oameni buni mana pe ghioage si terminati cu vaicareala cu excrocheria si cu guvernantii care v-au mintit in campania electorala ca sa va poata azi fura pe fata si - acolo unde “nu tine” – sa va excrocheze si – daca nici asta “nu tine” – sa va “faca” la sentiment, pishindu-si ochii! Daca va inchipuiti ca si-i vor pisha la mormantul vostru va inselati. Ei abia catadicsesc sa-si pishe cate un ochi doar daca moare cate un senior adevarat si asta pentru ca la trecerea in nefiinta a seniorilor adevarati, intotdeauna, e de fata cel putin o (una bucata) televiziune importanta. Altfel, sezonul ochilor pishati e numai campania electorala.  






luni, 22 august 2011

*Mi-e sila de Mircea Dinescu

Am apreciat dizidenta lui Dinescu pe vremea lui Ceausescu. A fost o voce, daca nu singulara, cel putin stinghera in idiotenia, pe atunci nebanuita, a neamului asta. Revolutia a facut insa ca vocea lui sa se piarda in harmalaie.

Mizand pe ce a fost (adica pe notorietatea lui – nu de tot tocita), Marele Jongleor cu Basini il foloseste presadu-l – cu ANAF si alte prese – sa joace-n sunet de basini dupa cum ii tine ritmul Marele Cur, iar imbogatitul de revolutie joaca - fiindca nu e nesantajabil – cum joaca si alt “boier” al scrisului romanesc (si nu numai el), Andrei Plesu. 
N-ai cum sa nu-i acorzi un minim incredere omului ce vine catre tine cu mainile intinse sa te sprijine chiar daca nu-l cunosti. Toti trebuie sa avem in viata o prima sansa.


Orice om merita o a doua sansa daca a gresit. Omul e supus greselii spune Vechiul Testament. E un lucru acceptat de toata lumea crestina si nu numai.


Esti insa idiot – asa cred eu – daca te lasi pacalit la nesfarsit cu scuza ca “sa vezi,… am gresit".

Sunt gata sa acord oricand o noua sansa individului care reuseste sa ma convinga ca a devenit - in timp - alt om (...si nu sunt omul care sa ma las usor convins cand exista antecedente). 
Este prima sansa acordata a doua oara. A doua sansa pentru a doua oara si prima pentru a treia oara nu exista. …Odata cu acordarea acestei ultime sanse - prima a doua oara sau a treeia, in ordine cronologica - si ratarea si a acesteia, sansele acordate de mine dispar pentru genul de individ, chiar individul incetad sa mai existe pentru mine. 
Pastrez insa "memoria". Sunt capabil sa iert de doua ori dar sa nu uit niciodata.

miercuri, 13 iulie 2011

*Ai carte, / Ai parte…

L-am auzit de una zi pe sparcul nostru de prim ministru, in contextul marii realizari a funebriului nostru (tot al nostru, manca-l-ar cainii) ministru al educatiei, recitand o foarte veche zicala romaneasca: “Ai carte, / Ai parte…”. 

Nici nu stia cat de aproape era micutul sparc de intelesul primordial al acestei zicatori, care este astazi definitia politicii PD-L, cand vine vorba de numiri in functii la “deconcentrate”, de castigarea licitatiilor dupa caiete de sarcini prefabricate cu dedicatie (de catre chiar so-licitant), cand vine vorba de candidatura odraslelor portocalii pe la tot felul de parlamente interne si externe, sau de aducerea consatenilor la Capitala pe posturi de consilieri de tot felul pe la vremelnicii granguri ai momentului. 

Sunt absolut convins ca micutul sparc habar n-are ca zicala ce - nu se stie cand – i-a intrat pe o ureche si – in loc sa-i iasa pe cealalta, invartindu-se o vreme prin tartaguta lui goala – i-a iesit pe gura, de una zi, e mai veche decat tiparul insusi si nu se referea - la vremea aceea - la cartea de citit, tiparita, asa cum o stim noi azi, ci la scrisoarea (atunci ca si acum) de recomandare a unei persoane catre alta, superioara in functie (mai potenta politic sau administrativ). 

Daca micutul poem “Ai carte / Ai parte” - recitat de la fel de micutul sparc de prim ministru - n-a descris in totalitate fanariotismul puterii actuale, ma tem ca si numai ca “a propos” a fost prea straveziu in dilutia educationala a vremurilor funebriene.


joi, 7 iulie 2011

*Camere si camarute

nu mai stiu de capul meu
camarute antifurt
camarute de teveu
camarute-n parlament
camarute cu bideu
pentru unu pentru doi
pentr-opzeci de derbedoi
vazuti dublu de-Anastase
si colegul ei
Cotoi 

camarute cu pereti
si zabrele
igrasioase
la “baieti pentru Baieti” 

vrem o camera doar una
si judete numai opt
camaruta antifurt
nu ghiceasca cumva mana
ce va maslui la vot 

camaruta camerei
plina cu obiective
de la camere teve
este loc de-antrenament 

la minciuna si hotie
“bravilor” PeDeLeprei

idem camerei ambulante
luata inca cu chirie
dintre cracii preaborfetei
pe care nu se indeamna
nimenea mai mult de-o noapte
sa o tie 
de sotie

vineri, 1 iulie 2011

* “Basedintele Romaniei” este un pleonasm

Basedintele n-are dureri 

O vorba veche romaneasca spune ca daca prostia ar durea ar fi numai vaiere pe Pamant.

Basedintele (si nu spun “al Romaniei” fiindca ar fi pleonasm: nici o tara din lume nu are basedinte)


nu are dureri. A declarat-o ieri, dupa ce timp de mai multe zile a confirmat – daca mai era cazul – ca e prost de bubuie. 

Dureros e pentru noi…


Javra Ordinara a pierdut inca o ocazie de a parea destept in spatele tacerii. Cum au spus si rusii - cu mitotcania lor, castigata cu mult inaintea alei noastre – ”prostul daca nu-i fudul parca nu e prost destul” dupa ce – cu stilul de inalta clasa diplomatica - o facusera si americanii. Ma surprinde tacerea Izraelului. 



Cu multumiri neamului prost al basedintelui. 

Iti multumesc din suflet basedinte mult hulit! 

O fac fiindca in 2004 m-ai scutit de a ma mai deplasa la sectia de votare, ceea ce ma  face sa nu am azi vreo apasare. Intr-adevar, intre doi comunisti ca voi (T.B. si A.N.) n-aveam ce alege. M-am aflat atunci – intr-un fel – in postura magarului lui Buridan, desi fenomenul nu era de egala (chiar identica) atragere, ci de respingere, fapt pentru care cred ca n-am fost nici magar. 

Ceea ce a fost insa providential si ma impinge acum sa aduc totusi multumiri unei Javre Ordinare e ca m-ai impiedicat sa il aleg – cum aveam de gand – pe Teodor Stolojan. Increderea pe care i-am acordat-o e o prostie a carei durere (se intampla totusi daca urmezi sfatul altei zicale romanesti: “prost sa fii dar sa-ti revii”) a fost mult atenuata de javrosenia ta pe care am satisfactia de a fi recunoscut-o inca de la primele-ti saptamani de la Primaria Capitalei. 

Nu spun ca Stolo si Adriane ar fi fost mai javre ca tine, spun ca nu-mi pot reprosa azi (multumita tie) ca v-as fi votat pe vreunul din voi, desi – mai cred ca – oricare dintre ei n-ar fi prabusit Romania in halul in care a facut-o javrosenia ta (pentru carein loc multumirite blestem in veci cu toata samanta ta).  

miercuri, 29 iunie 2011

*Primul cantat al cocosilor

Mi s-a parut azi ca aud primul cantat al cocosilor.
Azi a fost sfantul Patru… A fost si a lui Pavel, care nu mai stiu ce a mai facut, dar a fost si a lui Patru.

Ca Patru (cica) ar fi portar la Rai (Rai nefiind nici Radio Audizioni Italiana, nici Romanian Assurance International ci: “Prin rai (cer) se înţelege în diferite religii locul în care vine sufletul omului merituos după moarte.” - conform Wikipedia) ma intereseaza prea putin (si nu pentru ca as fi sau n-as fi un pacatos fiindca pentru ce ar putea el sa ma acuze inca nu a sosit vremea, ci) pentru ca - desi nerostita - poarta in veci vina de a se fi dezis de trei ori de Iisus pana ce n-a cantat cocosul de trei ori. 



Fara a-l „cobora” pe „Zeus” la nivelul lui Iisus si fara a-i ridica pe pupinbasisti la nivelul lui Patru, vad in preajma zilei onomastice a portarului de la Rai (nu mai reiau...) o punere in scena de cea mai proasta calitate a noptii arestarii lui Christos, de parca sustinatotii „intelectuali” ai cotarceanului Traian cel Javra Ordinara nu si-ar da seama ca prin dezicere confirma, asa cum cin’se scuza se acuza. 


 Sau?... Poate?... Vom avea si rastignire?

Ar fi pacat. Crucea, cea inventata pentru cei de teapa lui Barabas, a fost sfintita de jertfa lui Christos. 



DEZICATORILOR! 
 Ca sa va credem mergeti pan’ la cap.
 Prin cur.

 „Zeus” iubeste TEAPA.





sâmbătă, 25 iunie 2011

*Ude mereu

Adunate la Targu Mures, pe centura judetelor Harghita si Covasna, curvele - ude mereu de douazeci de ani incoace - au pus de o adunare sindicala sa vada daca e cazul sa fie mai putin ude dar mult mai cinstite si – in loc de „Muie! V-am zis!” - sa paraseasca promiscuitatea perversiunii alaturi de chioru-mputit si sa incerce s-o friga - in trei dar normal – cu social-liberalii. 

Uscate de programul austerizat impus de apucat si invatate la suzeta stearpa a imputitului, majoritatea tarfelor ude mereu decis- au ca-s’ batrane, ca uscaciunea si frecatu-n trei le-ar face „buba”, ca de un an jumate si mai bine au intrat la menopauza (nu le mai vine), ca-s’ ude mereu numai subliguale si peste: in stanga si indreapta laringelui, la amigdale. 

Au fost - totusi putine – ude mereu, satule de apetitul de neam prost al imputitului mojic si derbedeu – decise - ce-au votat „mai bine lipsa decat muie, muie...”. 

Dar..., deh...,la „ude mereu” (ca-i sus sau jos) in sindicat, majoritatea hotaraste – odata luata-n mana – unde e cazul de bagat.      



sâmbătă, 18 iunie 2011

*Apel oamenilor de arme

Politisti si jandarmi, 

iertati-va parintii, soacrele, nevestele, amantele. Nu le mai impuscati. E risipa de gloante. Aveti in cine trage si daca tot vreti sa va sinucideti o puteti face cu concursul SPP-ului in timp ce voi ati face o fapta buna pentru Natia Romana. 


Militari, 

nu va mai bateti departe de casa cu niste unii cu care n-aveti nimic a imparti. Veniti acasa fiindca niste secui vor sa se ”nesupuna civic - mai intai fara arme dar mai apoi...”. Poate, vazandu-va, renunta si ii puteti ajuta si pe politisti si jandarmi sa faca o fapta buna pentru Natia Romana. 

miercuri, 15 iunie 2011

*Tara SEC-cuilor in mijlocul Tarii ROM-muilor

„Tara Secuilor nu este Romania” scriau niste secui analfabeti, care nici n-au habar cum se scrie corect „secui”, pe limba lor. ...Si unde? La Londra – capitala Regatului Unit al Marii Britanii. Ca te pimbi cu funia prin casa unui spanzurat mic si sfrijit ca – sa zicem – Slovacia, mai treaca mearga dar in Regatul Unit? UNIT!, baaaai putoilor! 

...si mai faceti si ca iepurasul cand l-a intrebat lupul „Ce faci mah? Pe cine zici ca-mpusti?” Stiti ce-a zis iepurasul: „E... ce sa fac? Curat pusca si... spun prostii...”  

Pai si eu zic la fel: nu stiu pe unde o fi tara asta a secuilor (prin Ungaria, sau or fi uitat-o prin Mongolia, sau le-o fi cazut de sub cur, pe drum, cand isi regulau nevestele din goana calului s-ajunga-n Pusta cu plozii gata ouati, sau cand - tot de-acolo, de sub cur - rupeau din carnea putrezita, de vanat, pusa la fragezit, ca s-o manance pe drum), ca prin Romania, desi de secui am auzit, de tara secuilor..., nici vorba. 

Nici de Tinut Secuiesc. Am auzit de cozonac secuiesc. Bun! N-am ce zice! E un lucru bun facut de secui dar tinutul in carea stau l-au gasit acolo, gata facut de romani care - mai cu sila, mai cu mila, mai de voie, mai de nevoie – i-au primit sa-si puna vetrele langa ale lor. 

Poate e vorba de Tara SEC-cuilor... 
Da!!! SEC-cuii lui Ceasescu de pe la Anvers si de aiurea si-au facut de vreo trei ani o tara numai alor, de adunatura, de  vopsiti in zeama dovleacului porcesc (mintindu-i ca e de portocala) cu alti vopsiti - de Popa Tokes - in  verdele fascist cu alb tarist si rosu comunist. 

De ASTA am auzit. 
E vorba de Tara SEC-cuilor. 

Va intrebati (oare?) „Cum a fost posibil?”. Pai, simplu! I-au votat ROM-muii. 

Cu ROM-muii si cu SEC-cuii s-or descurca romanii dar nu stiu ce-or face cu secuii. Secuii de rand, care au in Romania tot avutul lor material si sentimental vor intelege ca se afla in Europa (au ajuns deja din indepartata Asie si ACUM sunt AICI) si ca, daca „Tara Secuilor nu e Romania”, atunci, cu atat mai putin, Romania nu e tara secuilor. Numai ca, daca „aia nu, aia nu”, sa nu se trezeasca bozgori, oameni care si-au pierdut tara si care vor trebui sa o ia din loc si sa o caute pe unde cred ei ca au pierdut-o. 

duminică, 12 iunie 2011

*Popescu si Basescu

Strabunicul meu a fost preot. Cand cineva i se adresa ii spunea „parinte” si nu trebuia sa o faca la a II-a plural. Singularul nu era deloc ireverentios pe vremea aceea. Cand vorbeau intre ei, folosind persoana a III-a – desigur, tot singular - ii ziceau „popa Stefan” (Stefan fiind numele sau de botez) ceea ce dovedeste ca vorbeau cu drag de el. 

Inainte sa-i fie incredintata parohia, a trebuit sa se insoare asa ca, atunci cand s-a dus s-o peteasca pe strabunica, i-a spus strastrabunicului ca vrea sa ii popeasca fata, adica s-o faca nevasta de popa. Ce sa vezi, mai intai apropiatii apoi tot satul i-au spus Popescu, adica ala care popeste. 

Bunicu a fost „al lui Popescu” iar cand militia a inceput sa faca buletine romanilor, l-a trecut in acte „Popescu” desi pe strabunicu il chema Vasile. Vasile Stefan. 

Ce-mi veni cu istoria aceasta? Ma tot gandeam cine pe cine si cum s-a apucat in Tara Romaneasca (sau Moldova?) sa „baseasca”? ...Si... CAND? 

Dar n-are rost sa trezesc mortii. Azi nici un daca nu ne poate intoarce in timp nici macar cu un an si sapte luni, d’apoi cu sapte ani si jumatate. 


De anul si ziua si ora si secunda in care strabunul basedintelui de azi (ajuns imperatorus Trai-anus Flatulensis Javris Ordinarius) in care si-a propus sau nu, pe cineva - anume sau aiurea - sa baseasca, nici vorba nu poa’ sa fie. 

...Si totusi... daca... 
Daca ne-am putea intoarce-n timp stiind ce ne asteapta si inainte ca strabunicul basedintelui - neinstare sa gatuie-o basina - sa baseasca pentru prima oara, de-ar fi posibil, n-am ezita carmind spre- alta Karma. Vreti sa stiti cum? Nimic mai simplu: Noi! Noi l-am gatui. 

Din stranepotul celui ce astazi - ma tem ca - nu mai are cum sa fie gatuit, ultimele crampe abdominale itite din circumvolutiunile gandirii sale digestive imputite in care tine pentru noi - la rumegat - flatulente-i idei, ce credeti ca s-au mai... (giciti! cinci litere... Nu!... Da!) basit? 

In ordine inversa, alaltaieri, la primarie, a fost sa cumpere ceva. Cativa. Cat l-a costat? Ia... colo... om vedea.  

Nu mai vrea baie de multime. Nici referendum. Vrea re-mpartire administrativ teritoriala a Romaniei. 
Ne crede prosti. Pretextele sun bla, bla, bla. Motivul: Bulibaseala creeata de asazisa "reorganizare" i-ar permite sa fure „gros” voturile la alegerile locale si-apoi, cu hotii porc-cotalii instalati local, voturile pentru Parlament - redus la unicameral. 

Vazand ca treaba-i oabla cu opozitia - de forma, de neforma - i-a invitat la... consultatii(?), negocieri(?)... pe liderii din USL. Eu cred – de fapt – ca Imperatorul Flatulensis, nu poate sa tinteasca prin televiziuni, direct in urechiusele opuse lui nici o promisiune. 

Ce ar putea promite? Totul din partea lui, nimica de la el. 
Cum isi permite?
Doi ani dintr-un mandat incredintat de noi nu-s de la ma-sa. 
Noi i-am dat cinci si inca cinci in marea noastra naivitate, si el le scoate la miezat in folos propriu. 
Nu mai duce? Sa-i lase si sa se duca! 
Noi i i-am dat si sa-l fereasca Dumnezeu sa-i cerem inapoi ca, odata cu ce-a ramas din ce i-am dat, ii vom cere sa si raspunda (dar nu obraznic; cu obraznicia s-a terminat) de ce a dat el cat a avut mandat. 

Trebuie sa inteleaga (in primul rand el si apoi la fel de gazoasa sa fica) ca drogurile usoare (distilate din fructe, cereale, lactate sau alte alea, infuziilede frunze, ierburi si cotoare) tot halucinogene sunt si sunt - la sanatate - daunatoare. Provoaca dependenta, ceea ce face sa te lipesti - ca marca de scrisoare - de mandat, te face sa te crezi ca esti ceea ce - de fapt - nu esti si te face violent cand te trezesti si vezi ca iluziilor alimentarea s-a terminat. 

Sa te crezi Zeus, sau imperator cand esti un simplu (chiar dublu; oricum nu e de bine) basedinte, tine de balamuc - la propriu - adica de clinica de neuro- psihiatrie. 

Un presedinte (...si faptul ca-l cheama Basescu e doar o chestie de gust electoral specific numai acestui pamant al carui nume incepe cu ROM si n-are nici o legatura cu numele-i) nu e seful statului. El este slujitorul lui mandatat sa-l reprezinte in primul rand in afara tarii. Pentru asta el nu trebuie sa fie doar bine imbracat (pe dinafara) ci si frumos „mobilat” pe dinauntru, si nu mobilat ca un bar sau ca un bordel ci – obligatoriu – ca o biblioteca. Un presedinte care-i zice la carciuma „biblioteca” va fi – fara-ndoiala simpatic si va reusi sa-l pacaleasca pe alegator dar, cum spunea regretatul O.Paler, „ti-e de folos farmecul cca. 15 minute. Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.”, lucrurile folositoare nu se invata in carciuma (fie ea bar) ci in biblioteca. 

Cred ca in tara asta prima materie de educatie in programa scolara – inclusiv anul pregatitor – ar trebui sa fie “Democratia”, evident le nivelul receptorilor, si sa fie predata pana in ultimil an de liceu si scoala profesionala. Daca ai ajuns la facultate si nu stii ce e aia democratie (nu numai ca definitie ci ca mecanism functional de convietuire si conducere a unei societati democratice) esti un rebut social si meriti sa te recicleze un derbedeu betiv, cum se intampla astazi aici in ROMania. 

Auzeam zilele trecute un porc-cotaliu span spunand la o emisiune TV - in care nu se simtea tocmai la largul lui din cauza ca era surprins in ipostaza condamnabila de a manca cu pofta redigerari de ale rumegatorului de la Murfatlar - ca Parlamentul trebuie sa asculte vocea poporului. 

N-am sa va spun ce este Spanul. Cititi „Harap Alb”, o poveste plina de pilde pentru adultii ce nu prea au prins cei sapte ani de-acasa, scrisa de Ion Creanga care a fost la fel de maret invatator pe cat a fost si povestitor. 

Domnului porc-cotaliu Spanu - pana sa se inscrie la un curs de democratie - am sa-i spun eu ca Parlamentul vocea poporului. Conform mecanismului sus amintit, Parlamentul ESTE vocea poporului iar Guvernul Angajatul poporului prin vocea sa, Parlamentul, care ar trebui sa faca ce-i spune angajatorul, prin aceeas voce. 

In fine, daca scriitori si povestitori contemporani basedintelui (si nu-i mai spun numele - chiar daca copii s-au dus de mult la culcare - fiindca m-am spalat deja pe dinti la ora asta), ridicandu-se la nivelul unor Creanga sau Toparceanu cu ale lor „povesti” si „dileme” vor gasi de cuvinta sa zugraveasca artistic (dar doar „pentru adulti”) climatul de totalitarism desfranat creeat de stranepotul lui Basescu acum si aici, in Romania, sper ca realizarile lor sa acopere cu culoare punctele negre, infecte, pe care Trai-anus Flatulensis Javris Ordinarius si haita lui imputita le lasa acum in istoria acestei tari si acestui neam. 

marți, 7 iunie 2011

*Chiar nu inteleg

Pot sa inteleg ca azi, undeva, un sef da afara un salariat. Azi. 
Maine mai da unul. Unul. 
Pot sa inteleg ca acolo unde trebuie sa plece doi, seful are in spate alt sef. 
Ar trebui si salariatii sa aiba in spate sindicatul si legea, dar si seful sa aiba in spate politia si legea daca cei concediati se fac vinovati de vreo ilegalitate. Nici un sef zdravan la cap nu va face concedieri in masa nesustinut de patron, lege si organe de ordine. 

Chestia cu darea afara a 8, 10, 13 mii de politisti nu o inteleg, din mai multe puncte de vedere: 

Intai ca nu inteleg cum, o mana de indivizi mizerabili ministeriabili pot da afara deodata 13.000 de politisti, cand le-ar fi foarte usor celor 13.000 de politisti sa-i dea afara pe cei cativa mizerabili, mai ales ca politistii sunt inca inarmati. 

Pe urma, nu inteleg cum aceasta faradelege este sustinuta tacit de mediul de afaceri (privat). Este oare atat de convins acest mediu ca fara politie ii va merge mai bine? Considera oare ca simplul cod al muncii il va apara de revoltele ce vor fi provocate de acelas cod? 

Pana acum n-au avut sindicate dar de acum incolo si le vor dori, ca sa aiba cu cine sta de vorba pe o singura voce, numai ca – in conditiile impuse de cod si de slaba reactie a politiei – va inflori haiducia. 
Nu m-as mira daca viitorii haiduci nu vor fi actuali politisti dati afara, oameni – si cu ceva experienta – de arme. 


Ar mai fi ca, ministeriabilii s-ar putea apara - fiind putini - chemand in ajutor Constitutia, Legea, Codurile, Ordonantele de Urgenta, pe Dracu, pe Lacu siii.... Politia. 
Care politie? 



Dar ramane ceea ce „Chiar nu inteleg”, din prima, la crud, la prima vedere, la o logica simpla: 
„Cum pot sa-i dea afara aia putini pe ailalti – multi – si nu invers?”. 

Niste idioti... Nu spun cine. Urma scapa turma.

duminică, 5 iunie 2011

*Cu mirii la Budă

Sambata, 4 Iunie, a.c., Emil Boc & co. (de la consoarta) trebuiau sa ii nenoroceasca – dandu-le, ca si noua, senzatia ca ii fericeste - pe tinerii Marius si Mirela. 

Tinerii au luat insa plasa. Nu ca n-ar fi meritat… El a luat-o-n Buza iar ea a luat-o-n Mitra. 

Speriat ca a aflat presa si ca il va lua la intrebari cum isi permite sa foloseasca in scopuri personale Palatul Snagov, autoturismele guvernamentale si alte sume de bani mai putin la vedere din taierile de pensii salarii s.a., le-a spus ca e nevoit sa ii paseze familiei Budă. 

Povestea asta mi-a adus aminte de una mai veche, la fel de alegorica. 

Cica, in tren, intr-un compartiment, se aflau un bursuc si-un iepure. Iepurele tremura de nu nimereai sa il impusti. 
- Ce-ai ba de tremuri asa? Il intreaba bursucul. 
- N-am. N-am bilet si vine controlul. 
- Auzi, ba? Daca te porti frumos, te scap eu. 
- Vai! Am sa te las sa fii, toata viata, seful meu. 

Ok. 
Cand apare controlorul, bursucul il ia c-o mana pe iepure, de urechi, si-l scoate pe geam iar cu cealalta scoate biletul personal si il intinde controlorului.
Acesta, cu ton politicos dar ferm, vrand sa vada de ce tine bursucul mana scoasa pe geam, ii spune: 
- Va rog, cu mana cealalta.
- Cu cel mai firesc aer din lume, bursucul isi retrage mana – goala – de pe fereastra, apuca biletul din mana in care il tinea deja si il intinde controlorului.
- Poftiti! 

 Morala acestei povestiri e de natura sa opreasca orice alt comentariu: "Te tine si seful in brate atat cat poate". 


Oare ce m-a facut sa ma duc cu gandul la aceasta poveste? Asemanari? Ce asemanari? Ia sa vedem!:

- Bursucul… Bocciu… Cam seamana… Se potriveste…

- Iepurele… Buzila Urechila. 

- Controlul? Presa. Mai este vreo-ndoiala? 

- …Si Buda? Dincolo de geam, de usa… Nu stiti? Ia ziceti: cand va doare burta - ca-i sparc sau bas – nu ziceti ca iesiti afara? Buda e Budă, ce dracu'.

vineri, 27 mai 2011

*Inlocuind Cerul cu Finlanda

Cica: 
 Skaraotsky, shucarit pana la Al’ de Sus, venit la casieria cerului sa-si ia salariul, se intalneste cu insusi Dumnezeu si trece pe langa Atotputernicul fara sa-l salute.
Ce faci mai draga?... N-au venit banii?... Sau, ce?
Sunt suparat doamne... Iarta-ma! Am pe unu’... Lenin! Mi-a ridicat toti dracii in cap. Cica face revolutie...
- Eah!...   Nu stii tu sa-l iei. Da-mi-l mie cateva zile si sa vezi ce oita scot din el...
- Ia-l Doamne! Poti sa-l iei de tot!
Il ia Dumnezeu pe Vladimir Ilici (dupa ce il luase dracu’, se-ntelege) si dupa cateva zile se intalneste iar cu Skaraotsky (un Skaraotski vesel si odihnit). De data asta Dumnezeu era shucarit. 
- Ce e Doamne? Te vad catranit desi catranul e la mine si nu la Rai. Ce face Ilici? 
Dumnezeu se uita incruntat la Uciga-l Toaca si-i pune degetul aratator in piept zicandu-i:
- Tovarasu Ilici! ...Si-n primul rand, sa stii ca Dumnezeu nici nu exista! 

Inlocuind in povestea noastra Cerul cu Finlanda, pe Dumnezeu cu Mos Craciun, pe Scaraotsky cu Baconschi si pe Vladimir Ilici Lenin cu Catalin Avramescu, rezulta ca daca nu ne-am intors inca la Mos Gerila e pantru ca, totusi, Zeus vrea sa fie tot el si Tovarasul Dumnezeu si Tovarasul Skaraotsky si Tovarasul Mos... Basila si... si... si... si...


duminică, 22 mai 2011

*"Odiseu" la Cotarceni

Nevrand sa paraseasca imprejmuirile Cotarceniului, basedintele Traian cel Javra Ordinara, pentru a dovedi lumii ca in Romania nu exista cenzura, a invitat la teatrul palatului - prin care a fost mandatat a-si desfata cotarceaua basedentiala – Trupa de teatru „Odiseu” cu recenta montare a piesei „Blonda, Chioru si Piticu”, dand in felul acesta o palma – nu celei ce a cenzurat in modul cel mai idiot cu putinta premiera piesei, ci – chiar trupei ce nu l-a invitat la premiera. 

 Sigur ca initiativa unui astfel de protocol ar fi trebuit sa vina si din partea idioatei conduceri administrative a locatiei, mai ales ca proiectul era comun dar – daca totusi a existat o astfel de initiativa(?) – asta presupunea, dincolo de acceptarea titlului piesei si acceptarea de a „iesi afara” pentru „Javra Ordinara” nationala.

Daca lui Chioru ii e frica sa mai iasa afara, mie – sincer – mi-ar fi frica sa mai intru inauntru, in Palatul in care sunt convins ca se intampla tot felul de lucruri care numai de bine nu sunt. 

Dupa cum am apucat sa il cunoasc in cei 20 de ani de afirmare a javrosheniei sale ordinare – ...n-as mai fi avut parte de asa ceva! – sunt sigur – 1.000.000% - ca, fara a se vedea imediat, cu maxima subtilitate, basedintele se va razbuna pe autor si toata trupa sa. 

O sursa de iradiere sub scena ar putea - in timp - a instala in trupa Odiseu, leucemia – de exemplu. 
 ...Sau, alta sursa/ altceva...

A-si asuma astfel de risc, chiar daca razbunarea „Odiosului” actual nu s-ar materializa in timp, frizeaza eroismul, lucru de care ma tem ca s-ar pierde precum eroismul lui Adrian Sobaru in imensitatea nesimtirii romanesti actuale. 

 Gestul unilateral al chiorului de la Cotaceni, in conditiile in care limbusitorii basului sau se scapasera pe ei citind titlul de pe afis, denota - cu atat mai pregnant - totalitarismul pe care Traian cel Javra Ordinara l-a instaurat in Romania. 


miercuri, 18 mai 2011

*„Ce e ungurii si ce vrea ei”

...Ca sa parafrazez un titlu de carte de mare succes (cateva mii de exemplare – deja epuizate – vandute), scrisa (cica) de un militian, fara semn de punctuatie la sfarsit - mai mult informatie despre cuprins decat interogatie: "Ce e militienii si ce vrea ei".

 Cu semnul intrebarii am sa ma adresez domnului Gyorgy Frundo – probabil retoric. 

Cu diferenta de nivel de... sobrietate, decurgand cu siguranta din educatie, net in favoarea UDMR, domnule Frunda, va intreb: Nu va jeneaza faptul ca UDMR va foloseste precum PD-L pe Oajdea? 

 Aceeas intrebare si pentru domnul Peter Lakatos. 

...Si daca am dat la o parte pacalicii, sa amestecam cartile... 

UDMR...
PD-L, cu toata furaciunea masiva de la Prezidentiale, medie de la europarlamentare si timida de la ultimele legislative, nu s-a aliat preelectoral cu UDMR. 

 De ce? Pentru ca ce ar lua pe mere ar da pe pere. Ce-nseamna asta? Ca, daca s-ar alia preelectoral cu UDMR, ceea ce a adunat postelectoral ca procent in sustinerea parlamentara a guvernului ar fi pierdut la alegerile legisletive si prezidentiale. 

Desi politicienii maghiari sunt respectati pentru tinuta lor politica, UDMR constitue totusi – vorba basedintelui, cu referire la alt partid – solutia imorala, de rezerva. 

 Pe masura ce ne apropiem de urmatoarele alegeri legislative, UDMR va deveni din ce in ce mai mult un „broscoi”in gat”ul PD-L. 
...Si reciproca e valabila: PD-L poate fi socotit si el „broscoi in gat”ul UDMR... 

 Daca UDMR nu denunta coalitia de guvernare (si ma tem ca nu va apuca) o va face PD-L pentru a-si recastiga electoratul ardelean, ce ar putea – cu furaciuni cu tot – sa depaseasca aportul UDMR, mai ales ca, dupa alegeri, o anume conjunctura ar putea sa nu lase refacerea coalitiei sa se impiedice de moralitate. 

Scandal va fi oricum. De castigat din scandal nu va avea decat cel ce va scuipa primul „broscoiul” din gat. 

 PD-L, daca nu mai are nevoie de voturi fiindca legile ce ar mai fi de trecut nu-i mai sunt vitale – deci neintersante - va spera sa adune, pentru legislative, cel putin tot atatea voturi antimaghiare pe cate maghiare va pierde. 

UDMR, dezicandu-se de guvernarea din care a facut parte si dand toata vina pe Boc, ar putea sa-si recupereze macar in parte din electoratul pe care l-a suparat pauperizandu-l alaturi de PD-L. 

Deja se tuseste dar, cine va astepta ca mai intai sa-i sara celuilalt ochii, va pierde. Castiga cine scuipa „broscoiul”. 

 Pe PD-L-isti, astazi, nu-i mai intreb nimic. 

 UDMR-istii: 
Ce asteptati? 
Sunteti idioti sau v-au tampit? 
Cine a mers alaturi de Basescu si nu s-a tepuit? 
Din partea mea „arza-v-ar focul” dar voi... Voi ce va doriti? 

Mi-ar place sa inchei pilduitor si in acelas timp umoristic: 
In urma unei ploi de vara, undeva, pe o valcea, se formase un mic torent ce stricase planurile de hoinareala ale unui mic si portocaliu scorpion. De la distanta ce-i conferea siguranta, o broasca verde se holba la scorpion. 
-Broscuto, nu vrei sa ma iei si pe mine in spate sa ma duci pe malul celalalt? 
-Ce-s proasta? 
-De ce? 
-Sa ma intepi? 
-Nu te intep! Iti jur! 
-Bine, atunci... 

Ajunsi pe malul celalalt, insa, jigania portocalie infipse acul in spatele verziturii ce a mai apucat a intreba: 
-De ce? 
 Scremandu-se sa planga, ii arunca: 
-Ma iarta! Am gresit... Nu m-am putut abtine. 

luni, 16 mai 2011

*Tampitii tampitilor sau Cei mai prosti dintre prostiti

Trica!... Da pe GS/TV
Presedintele Basescu n-a facut in 20 de ani decat sa provoace crize de marimea si importanta dimensiunii sale politice individuale. Astazi are dimensiunea maxima: e presedinte.  Conform teoriei ondulatorii, dupa acest maxim, urmeaza recesiunea sa ca individ politic si recesiunea gastii sale porcotalii (imi plac portocalele si nu le pot asocia in nici un fel cu indivizii astia, dar pot sa le imprumut javrelor ordinare culoarea dovleacului porcesc).

Ma intristeaza sa vad jurnalisti-economisti si analisti-economici care se dau scoliti cu burse pe la mari universitati occidentale, in capetele carora cloceste aceeas varza ca in capetele spanilor, visanilor, tinelilor, si a intregii gasti porcotalii a lui basescu, si pe care nu au cum sa ii dovedeasca daca nu se ridica, cel putin lexical, deasupra lor.

Eurovizion
Pai, unde puteam vedea mai bine ce viziune are Europa despre cultura, noastra condusa ministerial de-un honved (ca sa nu ii zic pe nume) si politica noastra externa condusa ministerial de un libidinos, in limba dupa miroful de foliculina al inlocuitoarei cucuvelei de la cotarceni (cioara vopsita), avand ca sef pe insusi basedintele, proprietarul (pana-ntr-o zi cand isi va lua zborul sau – mai rau – ii va scoate si ochiul celalat) ciorii.

Paine si circ


Paine.
Se spune ca painea tampeste. Eu unul nu pot manca decat inghetata, fructe, prajituri, fara paine. Intelegeti...

Intelegeti? Dar nu pot manca paine goala. ...Si nici cu circ. Dar, mai stii?... E vara. ...Dar la iarna?... 

Circ.
Cred ca e cea mai facila forma de manifestare a Thaliei. ...Poate nu atat pentru cel care joaca efectiv, cat pentru scenarist si regizor - pe de o parte – si pentru public – pe de alta parte.

Ceea ce am vazut pe scena CC al PD-L la plenara ordinara de la „casa poporului”, sambata si duminica, a fost un spectacol - in scenariul si regia basedintelui – cu intriga (Blaga vs Boc), cu comic de situatie si limbaj(arlechinul Paleologu) , cu roluri si regie impecabil invatate si cu sala plina de tampiti - alesi intre alesi - cei mai prosti dintre prostitii (cati au mai ramas si aia, 15%...) care votau in urma cu doi ani si jumatate cu mascaricii si cu un an si jumatate-n urma, cu seful lor, producatorul farsei portocalii ce tocmai s-a-ncheiet in sala, pentru a se continua in strada, printre noi, cu-aceles gand: „prostire prostilor” (e pleonasmul lui Mircea, figura de stil menita a sublinia prostia de dincolo de botul romanului de rand) spre vesnica noastra tampire.

Recesiune
Recesiune. Neologism. „Desteptii” din economie stiu ca inseamna scaderea PIB-ului si-atat. Abstractizat din start, nici lor si nici profanilor nu le-ar trazni prin minte ca - dand la o parte economia – cuvantul „scadere” ar mai insemna si altceva.


Bunica, o profana in materie de economie, cand ii intra bunicului in recesiune, avea o vorba: „Vasile, poti sa-i dai acum cu frisca. Ce e mort nici ca mai misca.”.


Se spune despre ingineri si cainii lupi ca au in comun faptul ca si unii si altii au priviri inteligente dar nu se pot exprima. Va inselati domnilor. Inseamna ca habar n-aveti ce-nseamna un contabil. Dupa fundurile de sifon din ramele de ochelari, holbarea ochilor te poate face lesne a crede ca e tampit. Vazand cum numara bistarii, singur, nu te-ai putea insela. Dar te ajuta el. Cu ochii-n ochelarii lui, te face.


„Etimologia”, dincolo de ciudatenia cuvantului in sine (de a carui necunoastere, intr-o tara in care invatamantul primar a fost pana la Funestul ministru de azi, obligatoriu, nu-i scuza decat pentru cainii lupi), ascunde-n spate istoria cuvintelor, luate unul cate unul.


Recesiune deci, (importat!) – cel mai probabil, pentru noi, din limba franceza (englezii folosind - in sens mai larg – „depression”) - inseamna scadere, iar daca scaderea are loc mai repede, cadere, prabusire


Iesirea din recesiune inseamna oprirea din scadere, din cadere, din prabusire economica. Deci: Din ce iesim noi? Din nimic! Economia e-n cofa. E bushita pe fundul prapastiei diforma, informa (reformata?), oprita din prebushire (observati asemanarea deloc intamplatoare cu prabusirea) tocmai de bushire. Nu mai misca dar nici nu mai cade. Ne-am "oprit" (fara sa vrem - nu asta si-au propus nici basedintele, nici guvernantii) din recesiune. Nu "am iesit".

Depresiunea engleza se refera la „valea grafica” pe care economia - bine guvernata in situatie de criza – a strabatut-o, revenind la nivelul de la care a inceput sa cada, asta insemnand crestere sustinuta dupa iesirea „din” recesiune. De obicei, la iesirea din „depresie" sau „depresiune”, criza - vinovata de recesiune - a fost deja depasita anterior, cresterea fiind deja efectul inlaturarii crizei. 

Am argumentat deja de ce nu cred ca am iesit din recesiune. Cel mult ne-am oprit din ea. Si atunci, cui serveste afirmatia? Pai... Tampitorilor!

marți, 10 mai 2011

*E-mail pt. Emilica

Gazda blogului meu nu ma mai suporta. Imi refuza postarea daca pun eticheta consacrata sau daca fac referire la adresa de e-mail a Motzimii Sale, asa ca am fost nevoit sa schimb formatul.
Va redau fondul: 
  
Domnule mot de bas de javra ordinara.


Daca tot v-ati asumat functia de posta care mananca dovleac (desigur, porcesc de porcotaliu) redigerat, va rog sa-i transmiteti celui ce face posibila levitatia Motimii Voastre, urmatoarele:

    • Basimea Sa, prin reducerea dreptului  cetateanului (ce l-a ales pentru prosperitatea mincinos promisa lui – in timpul campaniei electorale - si nu pentru pauperitatea la care s-a ajuns), la siguranta individuala si colectiva, la munca, la sanatate, la educatie, s.a., concomitent cu marirea taxelor (menite – cu siguranta - sa-l extermine), cat si faptul ca – in dorinta de a-i lasa pe haidamacii porcotalii sa fure tot, pana la ultima frimitura si picatura ce or sa vina, ca din ce a fost la-nscaunare n-a mai ramas nimic - se-agata de putere (cum insusi spune: "impotriva multora" - a celor multi) , dovedeste ca modul de guvernare actual al basedintelui (prin Motimea Voastra) este unul Fascist.
    • Facand trimitere la incriminarea sa de “bolsevism” impotriva unui marcant membru al PSD, vreau sa-l trimit pe basedinte (nu, nu va speriati) la cartea de istorie sa afle (fiindca sunt convins ca n-are ce si de unde sa-si aminteasca) ca in timpul celui de al doilea razboi mondial, occidentul democrat a starpit fascismul, aliindu-se cu bolsevismul sovietic. Impotriva basismului, alianta antifascista actuala si autohtona se numeste USL.
    • Spuneti-i  ca are totusi alternative: 1) Demisia; 2) Dedisia.

miercuri, 4 mai 2011

*Mesajele mele catre emilboc09@yahoo.com

Wed 5/4, 10:44 PM
Ca tot romanul
From:
Armando Popescu <armando.popescu@yahoo.com> 
Add to Contacts
To:emilboc09@yahoo.com


Domnule Boc
Boc si atat -

Nu vreau nici sa ingros randul ce lor ce va lauda si nici sa ma pierd printre cei ce va critica.
Vreau sa vin doar cu unele sugestii si propuneri: demisia , demisia, demisia, demisia.

As mai avea niste propuneri dar le pastrez pentru cazul in care nu va veti da demisia.

P.S. Absolut din graba, vrand sa scriu ultima oara “demisia”, tastatura - sau degetul ce mi s-a impiedicat in tastatura - mi-a sugerat solutia finala: “ded”isia ceea ce m-a facut sa ma gandesc la “cum?“.

Ca decizie si act unilateral – in ce va priveste – sepuku sau revolverul mi se par mult deasupra demnitatii dumneavoastra reale, nu cea de intrebuintare. Nu vad decat funia si sapunul, daca nu cumva si acestea sunt mult peste.

Cat priveste demiterea prin “ded”itere, chiar si plutonul de executie mi se pare prea onorabil. Singura lege aplicabila dvs., sefilor dvs. si sustinatorilor apropiati dvs., ramane cea a lui Lynch.




Fri 4/29, 8:55 PM
Domnule moţ
From:
Armando Popescu <armando.popescu@yahoo.com> 
Add to Contacts
To:emilboc09@yahoo.com


Domnule moţ de fâs de javră ordinară,

Pentru mine dumneata eşti - nimic mai mult decât - răspunsul la ghicitoarea “Ce se naşte din durere şi moare ţipând?”: un pârţ.
Consider anormal ca un popor întreg să intre în cianoză ţinându-şi repiraţia - pentru ca moţimea ta să leviteze legănat pe flatulaţia de ficat cirozat al javrei - mai mult decât o poate face.

E timpul!... Du-te!... Ia-l şi pe javra ordinară şi… Lăsaţi-ne!





luni, 2 mai 2011

*Asta-i viata, asta-i trai? Sa traiasca 1 Mai?

M-am hotarat ca, daca voi deschide computerul destul de devreme inainte de miezul noptii, sa nu ma mai las atras de postarile altora pentru a comenta pe acolo fie postarea fie comentariile, bune sau – tocmai ca… - nebune.

Azi, 1 Mai 2011, m-au incitat atatea incat doar ordinea abordarii ar putea fi o mica problema. De fapt, incitante ar fi si evenimente peste care tocmai am trecut in ultimele zile. Poate, cel mai bine ar fi sa incep sa trag de un fir si sa vedem cate gheme ies.

Ma uit acum la tembelizor si primul lucru ce-mi scoate ochii e ghilabaua de la Galati, din cimitir. Astia sunt, cu astia defilam… E 1 Mai, nu?! Ce ma enerveaza e ca Gadea si ai lui (invitati) se codesc sa le zica tiganilor pe romaneste, adica “tigani” si le zic pe tiganeste “rromi”, nefiind in stare de analogii cu… nemtii, de exemplu.

Stati, stati, stati! Stiu! O sa sariti in sus ca tocmai cu astia m-am gandit sa ii asemui si - sunt de acord: in afara de faptul pe care vreau sa-l evidentiez nu exista nici o asemanare (nici macar antropologica) – va veti pregati – mai ales nemtii – sa ma (cel putin) blamati dar… stati sa vedeti.

Am zis “nemti” dar, cum ne place sa ne englezim (poate – si cu tiganirea - e vorba numai de empatia noastra), le spunem si - precum insularii - “germani”, lucru care nu s-a intamplat cu filofrantuzismul nostru de traditie, nespunandu-le niciodata “alemani”, ceea ce nu i-a deranjat niciodata pe cei in cauza, ei spunandu-si imperturbabil “deutcher”.

Vedeti?
Dece se tot screm unii pe la noi sa vorbeasca tiganeste? Nu le mai ajunge englezeste? Ce? “Gipsy” nu suna bine? Nici “gitan”, “gitane”, “gitano”, “tigoina”…?  

Cu astia am terminat. Acum ma iau de popi. Maine am de gand sa merg la unul din ghiseele lui Blejnar (ce porecla ermetica i-au pus si lu tac-su lu’asta… oricum nu e mai naspa decat a lu’tac-su lu Basescu) si sa cer sa imi redistribuie cei 2% din impozit, catre altii. I-am avut pana acum directionati catre BOR.

Am considerat (si consider inca) ca, pentru o parte inca importanta din populatia Romaniei, biserica ar fi trebuit sa fie din nou ce a fost inainte de comunism: scoala (mai ales pentru cei ce nu mai mergeau la scoala dar mergeau inca la biserica) dar, BOR a ramas ticalosita de comunisti. Pacat de Dumnezeu. De fapt, cred ca pacatul sta in ortodoxie, in incremenirea ei in dogma si – mai degraba – a involutiei ei in perioada comunista decat a inevolutiei.

Ma leaga de ortodoxism traditia, dar constat permanent marea diferenta de calitate intre serviciul religios catolic si cel ortodox. Daca n-as avea deja un loc de veci intr-un cimitir ortodox si/sau as fi mai tanar, m-as converti - odata cu redirectionarea celor 2% - numai ca sa-l nefericesc pe preafericitul Daniel. In fond si la urma urmei “Dumnezeu este Unul” - adica Unic.  

Cuget de mult la nesimtirea BOR cu boratii ei de popi dar hotararea am luat-o azi privind la transmisiunile de la Vatican si Lainici.

Vineri m-am uitat la ceremonia de la Londra. Varsta (vremea dar mai ales vremurile) au facut din mine aproape opusul a ceea ce-am fost: simt ca am acumulat fara sa vreau justificari pentru egoism, rasism, misoginism si – mai nou – monarhism. Unele din noile mele “calitati” le-am dobandit reflex dar “monarhist” am ajuns reflectand.

De ce-ar fi - zic eu – monarhia constitutionala solutia pentru Romania? In primul rand pentru ca cincizeci de familii isi pot educa special odraslele – altfel, familii si odrasle onorabile – iar idiotii, facand majoritate cu idiotizatii nu ar vota dintre acestia ci - cu siguranta - vreun un idiot alcoolic (dupa chipul si asemanarea lor), pe cand o familie regala (una singura) este garantul educatiei pentru un succesor (garantat apolitic), familiilor de care am vorbit ramanandu-le satisfactia pregatirii unor diplomati de cariera - inregimentati sau nu politic la maturitate - pentru functii eligibile intr-un fel sau altul.

Veti spune ca si familia regala poate furniza tronului un idiot. Complect de acord dar – cel putin eu, care cred ca o constitutie poate rezolva o astfel de situatie – as fi mult mai impacat cu gandul ca pe idiotul ala l-a uns Dumnezeu rege decat ca l-am ales eu presedinte.

…Si ma intorc din nou la tembeliziuni si – desi am ajuns un adept al monarhiei – consider ca Nunta de la Londra nu ne foloseste la momentul asta. Ea poate avea ecou acolo unde oamenii gandesc singuri, fara a fi ancorati in pasiuni politice mostenite sau dobandite in vreun fel sau altul.
A pedala insa acum pe Monarhism ar insemna sa zgandarim alianta antitotalitara, ar insemna sa bagam nisip in pusca cu care vrem sa-l impuscam pe Basescu, sinucigandu-ne in modul cel mai penibil.

Nici nu m-ar mira ca dupa ce s-au dat (ca de fost n-au fost niciodata alceva decat hoti) socialisti, apoi liberali,  hotii acestei tari sa se dea si monarhisti in incercarea lor de a sparge USL-ul inainte sa-i loveasca.

P.S. Intre timp s-a facut “Azi 2 Mai”, Ziua Tineretului – fosta – ziua tineretului comunist roman, aniversare a 91 de ani de la infiintarea UTC si 2 ani de la delapidarea MTS de catre ministrul PDL-ist de resort Monica Ridzi si deturnarea marafetilor catre campania din europartamentare a odraslei basedintelui Traian cel Javra Ordinara.