*Ai carte, / Ai parte…

L-am auzit de una zi pe sparcul nostru de prim ministru, in contextul marii realizari a funebriului nostru (tot al nostru, manca-l-ar cainii) ministru al educatiei, recitand o foarte veche zicala romaneasca: “Ai carte, / Ai parte…”. 

Nici nu stia cat de aproape era micutul sparc de intelesul primordial al acestei zicatori, care este astazi definitia politicii PD-L, cand vine vorba de numiri in functii la “deconcentrate”, de castigarea licitatiilor dupa caiete de sarcini prefabricate cu dedicatie (de catre chiar so-licitant), cand vine vorba de candidatura odraslelor portocalii pe la tot felul de parlamente interne si externe, sau de aducerea consatenilor la Capitala pe posturi de consilieri de tot felul pe la vremelnicii granguri ai momentului. 

Sunt absolut convins ca micutul sparc habar n-are ca zicala ce - nu se stie cand – i-a intrat pe o ureche si – in loc sa-i iasa pe cealalta, invartindu-se o vreme prin tartaguta lui goala – i-a iesit pe gura, de una zi, e mai veche decat tiparul insusi si nu se referea - la vremea aceea - la cartea de citit, tiparita, asa cum o stim noi azi, ci la scrisoarea (atunci ca si acum) de recomandare a unei persoane catre alta, superioara in functie (mai potenta politic sau administrativ). 

Daca micutul poem “Ai carte / Ai parte” - recitat de la fel de micutul sparc de prim ministru - n-a descris in totalitate fanariotismul puterii actuale, ma tem ca si numai ca “a propos” a fost prea straveziu in dilutia educationala a vremurilor funebriene.

*Camere si camarute

nu mai stiu de capul meu
camarute antifurt
camarute de teveu
camarute-n parlament
camarute cu bideu
pentru unu pentru doi
pentr-opzeci de derbedoi
vazuti dublu de-Anastase
si colegul ei
Cotoi 

camarute cu pereti
si zabrele
igrasioase
la “baieti pentru Baieti” 

vrem o camera doar una
si judete numai opt
camaruta antifurt
nu ghiceasca cumva mana
ce va maslui la vot 

camaruta camerei
plina cu obiective
de la camere teve
este loc de-antrenament 
la minciuna si hotie
“bravilor” PeDeLeprei

idem camerei ambulante
luata inca cu chirie
dintre cracii preaborfetei
pe care nu se indeamna
nimenea mai mult de-o noapte
sa o tie 

de sotie

* “Basedintele Romaniei” este un pleonasm

Basedintele n-are dureri 

O vorba veche romaneasca spune ca daca prostia ar durea ar fi numai vaiere pe Pamant.

Basedintele (si nu spun “al Romaniei” fiindca ar fi pleonasm: nici o tara din lume nu are basedinte)


nu are dureri. A declarat-o ieri, dupa ce timp de mai multe zile a confirmat – daca mai era cazul – ca e prost de bubuie. 

Dureros e pentru noi…

Javra Ordinara a pierdut inca o ocazie de a parea destept in spatele tacerii. Cum au spus si rusii - cu mitotcania lor, castigata cu mult inaintea alei noastre – ”prostul daca nu-i fudul parca nu e prost destul” dupa ce – cu stilul de inalta clasa diplomatica - o facusera si americanii. Ma surprinde tacerea Izraelului. 

Cu multumiri neamului prost al basedintelui. 

Iti multumesc din suflet basedinte mult hulit! 

O fac fiindca in 2004 m-ai scutit de a ma mai deplasa la sectia de votare, ceea ce ma  face sa nu am azi vreo apasare. Intr-adevar, intre doi comunisti ca voi (T.B. si A.N.) n-aveam ce alege. M-am aflat atunci – intr-un fel – in postura magarului lui Buridan, desi fenomenul nu era de egala (chiar identica) atragere, ci de respingere, fapt pentru care cred ca n-am fost nici magar. 

Ceea ce a fost insa providential si ma impinge acum sa aduc totusi multumiri unei Javre Ordinare e ca m-ai impiedicat sa il aleg – cum aveam de gand – pe Teodor Stolojan. Increderea pe care i-am acordat-o e o prostie a carei durere (se intampla totusi daca urmezi sfatul altei zicale romanesti: “prost sa fii dar sa-ti revii”) a fost mult atenuata de javrosenia ta pe care am satisfactia de a fi recunoscut-o inca de la primele-ti saptamani de la Primaria Capitalei. 

Nu spun ca Stolo si Adriane ar fi fost mai javre ca tine, spun ca nu-mi pot reprosa azi (multumita tie) ca v-as fi votat pe vreunul din voi, desi – mai cred ca – oricare dintre ei n-ar fi prabusit Romania in halul in care a facut-o javrosenia ta (pentru care – in loc multumiri – te blestem in veci cu toata samanta ta).