*Bizoni, mistreti, javre ordinare

Nu inteleg de ce li se spune tipilor cu suvuri bizoni cum nu inteleg de ce li se spunea "mistreti" tipilor de la inceputul anilor ’70, ce mergeau cu casetofoanele stereo – mari cat o valiza de recrut (ce termeni folosesc si eu!…; parca mai stie cineva azi ce e ala recrut si cum arata o valiza de recrut!...si purtate ca atare: pe umar) “date la maxim” pe muzica cu Dolanescu, Maria Ciobanu si Irina Loghin. 

Marturisesc faptul ca intre dobitoacele de ograda doar cainele si calul mi-au castigat respectul - si porcul facut jumari - dar pentru necuvantatoarele din salbaticie am avut dintotdeauna mai mult decat respect si cred ca “admiratie” este un cuvant palid si nepotrivit pana ce inspiratia ma va blagoslovi cu gasirea unuia mai potrivit. 

 Am cunoscut la un momentdat un tip de treaba la a carui degradare m-a obligat sa asist - vreo cinci ani de zile - faptul ca era un tip de treaba si aveam intre noi si un contract de munca. Isi alesese pe sigla firmei – sa-l reprezinte – conturul unui zimbru. Mare dezamagire!... In cinci ani guvernele A Nastase si Tariceanu aproape ca-l  imblanzisera dar guvernele Boc atat l-au domesticit incat astazi e doar un bou breaz barlobreaz din cireada Barlobrezenilor numita codificat PUNR. 

Femeia te ridica, 

 Femeia te coboara,

 Femeia iti da aripi

 Si - tot ea - te omoara.

Femeia, femeia, 

 Cu ea da nu te pui

 Caci, fratilor(!), femeia

 E data dracului.

O sa ma intrebati ce mi-a venit cu versurile (?) de mai sus, versuri ce erau insotite si de o melodie. Ei, bine, tipul (care – spuneam – l-am cunoscut la un momentdat) fusese improprietarit de o Gabita PSD-ista  si protejat juridic – mai apoi – de o (aceeasi, dar…) Nutica PNL-ista, si ruinat in final de (una si aceeasi) ministresa-tiitoare PD-L-ist-Basista, “obectul” acestei odisei fiind una din fabricile de produse speciale ale Gospodariei de Partid ale lui Ceausescu (transformata dupa ’90 in Fondul Protocolului de Stat – respectiv - SRP Triumf). 

Nimic mai trist decat sa vezi animale salbatice, libere, gata sa moara pentru libertatea lor, ajungand - infometate de la o zi la alta si astfel domesticite – sa manance din mana unor "branconeri".  

 Si… totusi… Cred ca exista tristete si mai mare: 

 …Sa vezi javre de caini, porci si chiar boi, salbaticindu-se. Niciunele nu vor mai deveni lupi, mistreti sau zimbri.

*Valoarea unui om

Nu stiu cat e de cunoscuta dar formula matematica marturisesc ca nu e descoperirea mea dar mi-o insusesc (adica o consider adevarata) fara a incerca sa o demonstrez. Daca n-as fi convins ca este o determinare experimental-statistica, as zice ca bunul simt ar trebui sa o considere axioma. 

 Formula afirma ca valoarea individului socio-uman este raportul ce are la numitor valoarea data de aprecierea de sine, iar la numarator suma aprecierilor celor ce il inconjoara. 

Se observa ca acest raport poate lua orice valoare rationala plecand din proximitatea lui 0, cand parerea individului despre sine-insusi tinde catre infinit sau cand toti cei ce il inconjura il considera o nulitate si ajungand undeva, catre infinit, cand contrar unei notorietati, a unor aprecieri unanime, mai ai si acea modestie neipocrita, venita din constienta micimii individului in fata Universului si – deci – a Cunoasterii. 

 De ce am tinut sa va plictisesc cu chestia asta?

 

Dupa cum – cei ce vizitati acest blog, indiferend ca o faceti de placere sau din obligatie, monitorizandu-ma  – ati sesizat ca eticheta postarilor mele este “jos basescu”, am simtit nevoia sa explic matematic – altfel decat Cantemir in “Cresterea si descresterea Imperiului  Otoman” – cat de mic a ajuns sa fie basedintele, cel ce ii spunea din pozitia de invingator in alegerile prezidentiale din 2004, contracandidatului sau: “Adriane, nici nu stii cat de mic incepi sa fii”. 

 Sunt convins ca acum nici la numitor nu se mai afla cine stie ce valoare dar marea nulitate a valorii individului Traian Basescu este data de imensitatea termenilor cu valoare zero din suma aprecierilor ce definesc valoric numaratorul. 

Aceasta formula, privita in splendoarea sa grafica, mai arata si ca nu vremurile se afla sub individ ci individul sub vremuri. 

 

 

*Excrocii de la Rosia Montana

…De fapt, la Rosia Montana nu exista nici un excroc. …Poate doar in trecere, cu gandul sa-i excrocheze pe cei de acolo. Am pus titlul asta doar asa, ca sa va intrig. Adevaratii excroci sunt aici, la Bucuresti, pe la palatul Victoria si pe la Cotoroceni si pe unde si-or avea barlogul cei de la Gold Corporation. 

 Abia am terminat de vizionat acea asaziza reclama TV in care unei mame cu doi copii minunati nu-I vine sa creada ca la 42 de ani nu mai are un loc de munca si trebuie sa-si intretina copii din pensia mamei sale, din crosetat ciorapi, cusut lenjerii de pat si copt prajiturele. Am vazut zilele trecute, pe aceeasi tema – Proiectul Rosia Montana – aceeasi excrocherie sentimentala, cu un batran. 

Nu stiu, s-ar putea ca “actorii” din clipurile respective sa fie foarte buni sau sa fie chiar oameni sinceri din Rosia Montana. Foarte convingatori si cred ca si efectul clipurilor e foarte aproape de efectul scontat de cei ce le-au facut dar mai ales de cei ce le-au comandat. 

Totusi!... Dece imi apare tot timpul in minte – la sfarsitul fiecaruia din clipurile publicitare in discutie – ranjetul regretatului Gheorghe Dinica - din finalul filmului “Filantropica” - parafrazandu-si rolul: “V-am pacalit idiotilor! V-am luat aurul!”? 

Ceea ce face Gasca lui Basescu in cardasie cu Gold Corporation este escrocherie sentimentala. In final romanii din Rosia Montana si cei ce ar ajunge pe acolo - cautand un salariu - se vor alege si munciti si cu aurul luat. Cu alte cuvinte – daca mi-e permis pe romaneste – si fututi si cu banii luati. 

Am sustinut tot timpul ca tara asta ar fi avut tocmai acum, in criza, nevoie sa-si valorifice bogatiile dar... NU cu hotii astia la guvernare. 

Eu sunt din Bucuresti si de la 1 Martie 2007 n-am mai avut un loc de munca stabil iar – de cand a venit Boc de-a dreapta Basedintelui – de doi ani am muncit mai intai o luna DA, doua NU, mai apoi o saptamana DA, trei NU si in ultimu’o zi DA, sapte NU. Am 58 de ani si locuiesc cu sotia in doua camere semidecomandate, la bloc, cu tot ce-mi dau ai lui Boc pe teava sau nu, facturat-furat, fara posibilitatea de a creste in curte un pom si un pui de gaina. Nu stau ca cei din Rosia Montana cu o buca pe un munte de aur si cu cealalta pe un munte de argint lasand sa mi se legene cele ce atarna pe vaioaga cu uraniu. 

 Fratilor, daca va e foame, nu mai stati cu mana intinsa la straini, iar daca guvernantii, vi se pare numai ca va vand, puneti oameni buni mana pe ghioage si terminati cu vaicareala cu excrocheria si cu guvernantii care v-au mintit in campania electorala ca sa va poata azi fura pe fata si - acolo unde “nu tine” – sa va excrocheze si – daca nici asta “nu tine” – sa va “faca” la sentiment, pishindu-si ochii! Daca va inchipuiti ca si-i vor pisha la mormantul vostru va inselati. Ei abia catadicsesc sa-si pishe cate un ochi doar daca moare cate un senior adevarat si asta pentru ca la trecerea in nefiinta a seniorilor adevarati, intotdeauna, e de fata cel putin o (una bucata) televiziune importanta. Altfel, sezonul ochilor pishati e numai campania electorala.