vineri, 11 februarie 2011

*Na-şpa’

Această javră ordinară ce-ar fi în stare să comande şi din mormânt, nu de la Luxembourg, a ajuns în fine la cei pe care i-a urât întâi: la vameşi.

Dacă ăştia nu ar fi existat, la revoluţie ar fi avut nu 65 000$ + 1 000 000 de lei ceauşişti ci cu mult mai mult, căci blugii şi carpetele pe care le trecea prin vamă cu şpagă - ca să le vândă pe sub mână celor ce-aveau s-ajungă tot felul de fini băsedenţiali – l-au făcut de multe ori să strângă băsul pân-ar fi tăiat floarea cuiului în fata vameşilor de frica taxelor vamale şi – de ce nu? – a legii 18 în viguare.

În marea-i ură pe care o are pe oameni, în general, faptul că a fost un contrabandist - şi el - nu-l face totuşi solidar cu contrabandiştii dar nici nu îi urăşte. Că le cam ia pâinea, din care a glojdit şi el pe săturate, nu-l doare. Cu-a mă-sii, fiecare. De ce n-ajuns-au şi ei preşedinti? Sunt numai victime colaterale.

Ce nu-nţelege – nu îl mai lasă zeama ce îi bâltâcăie în ţeastă – e că băieţii ăştia ţin la solidaritate foarte mult şi când află c-au fost trădaţi este nasol tare. E na-şpa’! ...Fără “ga”!

…E..., mai degrabă…, “Ga-ta!”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu