Nu stiu cat e de cunoscuta dar formula matematica marturisesc ca nu e descoperirea mea dar mi-o insusesc (adica o consider adevarata) fara a incerca sa o demonstrez. Daca n-as fi convins ca este o determinare experimental-statistica, as zice ca bunul simt ar trebui sa o considere axioma.
Formula afirma ca valoarea individului socio-uman este raportul ce are la numitor valoarea data de aprecierea de sine, iar la numarator suma aprecierilor celor ce il inconjoara.
Se observa ca acest raport poate lua orice valoare rationala plecand din proximitatea lui 0, cand parerea individului despre sine-insusi tinde catre infinit sau cand toti cei ce il inconjura il considera o nulitate si ajungand undeva, catre infinit, cand contrar unei notorietati, a unor aprecieri unanime, mai ai si acea modestie neipocrita, venita din constienta micimii individului in fata Universului si – deci – a Cunoasterii.
De ce am tinut sa va plictisesc cu chestia asta?
Dupa cum – cei ce vizitati acest blog, indiferend ca o faceti de placere sau din obligatie, monitorizandu-ma – ati sesizat ca eticheta postarilor mele este “jos basescu”, am simtit nevoia sa explic matematic – altfel decat Cantemir in “Cresterea si descresterea Imperiului Otoman” – cat de mic a ajuns sa fie basedintele, cel ce ii spunea din pozitia de invingator in alegerile prezidentiale din 2004, contracandidatului sau: “Adriane, nici nu stii cat de mic incepi sa fii”.
Sunt convins ca acum nici la numitor nu se mai afla cine stie ce valoare dar marea nulitate a valorii individului Traian Basescu este data de imensitatea termenilor cu valoare zero din suma aprecierilor ce definesc valoric numaratorul.
Aceasta formula, privita in splendoarea sa grafica, mai arata si ca nu vremurile se afla sub individ ci individul sub vremuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu